Daca doriti sa ma cititi in continuare ma gasiti la mine acasa: www.kigami.net
VA ASTEPT!

Key West este unul dintre cele mai frumoase si interesante destinatii de vacanta. Daca va ganditi sa plecati departe de casa si sa fiti separati de lume, aici veti gasi o oaza de liniste pe una din stradutele orasului, unde cladirile ascund in spate, departe de ochii lumii piscine, spa-uri, gradini si locuri de relaxare. Daca iti doresti sa petreci toata noaptea, ai ocazia sa fii in mijlocul unui oras plin de baruri, puburi, terase, restaurante la malul marii care vor fi mereu pregatite sa iti ofere mancaruri si bauturi speciale alaturi de activitati muzicale si de alta natura.

 

Aici este orasul perfect pentru vacanta. Gasesti tot ce iti doresti, activitati sportive de orice model, de la clasicul banana boat, jet ski, parasailing, skydive, inotat cu delfini sau lei de mare, scufundari pana la croaziere de lux pe iahturi cu geamuri fumurii unde totul este de 5 stele, plimbari cu elicopterul sau inchirieri de masini electrice. Intr-un cuvant, activitati pentru orice buzunar. Daca activitatile pe plaja sau plimbarile pe jos nu va atrag prea mult, Key West, spre deosebire de alte porturi in care ajungem este plin de istorie. Numai in zona portului gasesti vreo patru muzee plus acvariul. Poti vizita muzeul piratilor, casa lui Henry Truman sau pe cel dedicat lui Ernest Hemingway, iar daca esti interesat de salvatoriii de comori subacvative, poti explora muzeul Mel Fisher. Daca nimic din toate aceste activitati nu te atrag, te poti plimba si inspira aromele de mancare ce vin din toate colturile orasului vechi unde pe fiecare strada gasesti cel putin 4 puburi sau restaurante. La ora pranzului aromele sudice se amesteca cu cele latino. Orasul are propriul lui ritm, linistit si plin de culoare. Te simti relaxat si pregatit de o noua zi de marinarie……

Am facut-o! DA! Nu m-am lasat pana nu m-am cocotat la 30 metri deasupra marii cu o parasuta si am stat acolo sus sa vad frumosul oras Key West. Stiti despre ce vorbesc: parasailing. Aventura a inceput la ora 2 dupa amiaza intr-o zi de vara caniculara. Ne-am imbarcat sapte persoane pe un iaht numit ParaWest impreuna cu un capitan si ajutorul acestuia care ne-a facut instructajul obligatoriu inainte de ridicarea la cer. Cei dintai am fost eu si partenerul meu de zbor.

 

Senzatia cea mai interesanta a fost cand ne-am ridicat cu parasuta si ne-am indepartat de iaht, si, din nou, cand la aterizare pentru cateva secunde ne-au bagat in apa si ridicat din nou. Acolo sus nu exista viteza sau adrenalina, dar cand te uiti in jos, ii vezi pe toti mici si insignificanti. Atunci realizezi ca esti agatat doar cu niste coarde de o parasuta colorata si stai acolo in aer fara nici un alt ajutor. Iar daca cineva vrea sa-ti joace vreo festa si se hotareste sa te lase acolo sus, nu prea ai multe optiuni. Oricum distractia isi merita toti cei 85$, plus 20 pentru filmulet si poze facute de ajutorul capitanului. Iar berea rece dupa aterizare face ca totul sa fie de vis.

Va vine sau nu sa credeti suntem NUMBER ONE , adica nr. 1 pe romaneste, ca mereu ma murdaresc la coltul gurii de un pic de engleza. Vasul nostru micut si dragut a fost desemnat cel mai bun din flota. Construit in 1992, remodernizat prin 2002 cu o capacitate de 2800 pasageri si 850 echipaj, cu croaziere de 3 si 4 zile in Bahamas, Key West-Florida si Cococay a reusit sa ofere cele mai competitive servicii, cea mai buna mancare, cele mai frumoase activitati si cel mai bun customer service. Ce mai! Suntem cei mai tari! Si dupa cum vedeti sefii mari,…stapanii nostri cei buni…, s-au gandit ca meritam o petrecere cu mancare si bautura servita de ospatari in smochinguri. O sa vin si cu detalii despre party. Stati sa ma duc intai!

Haideti sa va povestesc o intamplare hazlie de aseara. Stateam si eu linistita la o masa de Black Jack care intamplator este vizavi de un televizor in perete. Ma uitam la lumea care trecea, mai trageam cu coada ochiului la meciul de tenis de pe ecran pana cand la un moment dat trece un domn la vreo 55-60 de ani cu un zambet mare si larg. Zambesc si eu, dupa cum ne indeamna politica firmei, zic “Buna Seara!”, si cand colo vad ca el zambeste in continuare fara sa-mi raspunda sau macar sa ma observe. Ma uit mai bine si ce credeti ca facea de fapt? Isi aranja cu forta placa dentara cu un deget, de aveai impresia ca zambeste. A trecut mai departe fara macar sa stie ca exist, iar eu am ramas uitandu-ma lung dupa el si observandu-i parul vopsit foarte negru si evident. Ce grea e batranetea!

Ce placut este cand cineva isi aduce aminte de tine dupa ce pleaca de pe vas si reintra in cotidian. Astazi cei de la birourile centrale din Miami au primit o scrisoare de la un pasager despre cat de bine s-a simtit in croaziera si ghiciti al cui nume era mentionat acolo. Al meu, binenteles! Cineva si-a adus aminte cat de extraordinara sunt si a vrut sa le spuna si sefilor mari.Stiti doar ca mi-au murit laudatorii si am gasit unul fidel rau. Eu! Nu e cine stie ce, dar oamenii astia sunt aici pentru 3 sau 4 zile si le este foarte greu sa-si aduca aminte de toata lumea, mai ales cu atatea nationalitati si nume diferite. Pe langa faptul ca le e greu sa tina minte numele noastre sunt si foarte pretentiosi si cateodata este greu sa lucrezi cu ei, mai ales cand sarcina ta este sa le iei banii.

 

Ce m-a frapat insa este faptul ca in timpul turei mele doar mi s-a zis sa semnez intr-un caiet pentru ca am luat la cunostinta de aceasta scrisoare fara sa mi se explice exact ce inseamna si fara nici un fel de felicitare. Acelasi lucru se intampla daca cineva se plange de tine sau ai facut ceva nerespectos, numai ca atunci cand se intampla esti chemat in birou, eventual ti se arata caseta inregistrata cu faptul respectiv…noroc ca nu au microfoane! Si ti se tine o pledoarie care iti manaca din nervi si timp. In schimb, cand e ceva frumos si care le infrumuseteaza imaginea, doar te bat usor pe umar ca nici nu-ti dai seama daca te-a atins ceva si soptesc ceva printre dinti. Tuturor cred ca ni s-a intamplat.

Insula privata. Atat am de spus. Cei de la Royal Caribbean si-au cumparat in Bahamas propria insula pentru a mai gasi o modalitate sa faca bani. Insula se numeste CocoCay si apartine in exclusivitate companiei. Investitia a fost imensa, pe langa costul insulei in sine, au investit in feriboturi care te transporta de la vas pe insula, sisteme de securitate la intoarcerea pe vas, toate plajele insulei sunt gratis si sunt dotate cu sezlonguri, grupuri sanitare, baruri, un tobogan imens, iar prosoapele le poti aduce de pe vas. Exista de asemenea un Aquaparc unde copii se pot distra in voie, o statie de jetskiuri, parasailing si snorkeling. Plimbarea cu jetski-ul se organizeaza doar cu ghid pentru ca se faca ocolul insulei, costa 80$ de persoana, iar daca vrei sa te plimbi cu altcineva pe jetski trebuie sa mai platesti suma aditionala de 30$. Toate platile pe aceasta insula se fac cu asa numitul Sea Pass care este practic un card folosit pe vas pentru tot ceea ce cumperi la bar, in shop-uri, pentru excursii, fotografii si altele. Nicaieri in afara de cazinou nu poti folosi bani cash.

Imediat ce ai coborat din feribot in CocoCay te asteapta o piata de unde poti cumpara mici suveniruri si unde poti folosi cash din simplu motiv ca aici gasesti obiecte artizanale facute de locuitorii Bahamasului si comercializate de ei. Mergand mai departe, in perioada pranzului, un bufet bogat te asteapta cu mancare de toate felurile, de la fripturi si hamburgeri, la salate, fructe, prajituri si bauturi din partea casei. Parca esti in rai: mananci, bei, te bucuri de plaja si alte activitati gratis doar pentru ca ai ales sa pleci in croaziera cu Royal Caribbean. Ce mai viata! Ce Mamaia, Costinesti, Neptun, fite si bauturi fine. Un weekend in Cococay este binevenit oricand!

Cred ca ma indragostesc de Miami. Am avut o zi minunata. Orasul este foarte mare, iar centrul comercial, “down town” este plin de cladiri inalte, metrou suspendat, gradini, si daca privesti cu atentie in jurul tau vei observa niste oaze de liniste chiar intre cladirile mari si impunatoare. Sunt niste piscini mari inconjurate de palmieri. Chiar pe langa aceste oaze trece metroul suspendat numit “metromover”. Acesta este de fapt un metrou pe sine electric care nu are nevoie de conductor, ci merge exact pe acelasi sistem ca mountain-rousse. Imi place la nebunie sa vad orasul de sus. Practic te plimbi printre cladiri pe la etajul 10-13.

 

De data asta m-am dus pana in zona de sud a orasului unde fiecare casa are piscina, unde bogatasii isi imping iahturile din curte direct in Miami River si unde exista un mall imens, dar nu va ganditi ca mallurile lor sunt exact ca ale noastre. Se intind pe kilometrii in latime, dar nu cinematograful sau salile de jocuri reprezinta puntul de atractie principal ca cele de acasa. In schimb, shoppingul este preocuparea de baza; gasesti branduri cunoscute in toata lumea: Guess, Victoria’s Secret (care apropos a lansat ultimul sau parfum Sexy little things Noir), Armani/Exchange, Nine West, Zara, Macy’s, Apple, Lancome, Mont Blanc, Aldo, Gap, Banana Republic si multe alte branduri faimoase in America, dar pe care in tarisoara noastra nu le gasim decat la preturi exorbitante. Bineinteles ca mi-am cumparat si eu cate ceva, mai ales de la Victoria’s Secret. Daca sunteti cuminti, va spun si ce! 

Din pacate, am cheltuit peste buget asa ca data viitoare o sa ma multumesc cu o plimbare la muzeu sau altundeva unde tentatiile sunt mult reduse. Iar cand se va schimba vremea, pe plaja ma gasiti!

Daca vi s-a parut vreo clipa ca romanii nu iubesc tarisoara noastra mica si plina de romani, sau ca nu isi afiseaza iubirea cat de des posibil, va inselati. Unii dintre ei si-a afisat-o pe usa. Dar ce este si mai interesant este ca acceasi persoana care iubeste cu trup si suflet Romania, este cea care nu se inghesuie nici un pic sa vorbeasca cu romanii care vin in croaziera pe vas, din simplul motiv, ca este intrebat ”care masina da mai multi bani, unde sa joc ca sa castig?”. Asa ca se fereste cat poate de mult, dar in rest isi exprima dragostea chiar si pe usa de la cabina. 

Din pacate, viata departe de tarisoara noastra mi-a demonstrat ca romanii nu sunt uniti deloc, si daca au ocazia se barfesc intre ei mai rau ca babele la sezatoare. Oare de ce? Ce ne impinge sa ne ferim de semenii nostrii si sa nu sarim unul in ajutorul celuilalt? Sa trebuiasca sa te feresti de poporul tau mai mult decat de cei care vorbesc cu totul alta limba? 

De Paste de exemplu, din cei peste 15 romani pe vas, doar vreo 3 s-au gandit ca ar fi frumos sa sarbatorim impreuna, sa ne adunam sa ciocnim un ou impreuna,sa ne spunem HRISTOS A INVIAT! si sa uitam pentru un minut ca suntem departe de tara si de familiile noastre care ne asteapta mereu cu drag acasa. Ceilalti se uitau stramb si nu intelegeau de ce vrem sa sarbatorim. Pentru ca oriunde ai fi, cu oricine vei intra in contact, oricat de multi bani ai avea si oricat de mult ai incerca sa adopti stilul de viata al celor din jurul tau, vei ramane mereu ROMAN.

Tinand cont ca am fost bolnava saptamanile trecute si n-am putut sa ies afara la plimbare si, mai ales, pentru ca nu sunt insanatosita pe deplin, am hotarat sa-mi gasesc alta modalitate de a petrece timpul liber, astazi, in Nassau.

Am plecat in cautarea unui muzeu ca sa ma feresc de zapuseala de afara care incepe sa fie din ce in ce mai greu de suportat. Chiar langa port sunt doua muzee importante, “Pompey Museum”, care prezinta istoria Bahamasului si a sclavagismului si “Pirates of Nassau” care se ocupa de istoria piratilor din apele Bahamasului si a Caraibelor. L-am ales pe cel de al doilea. Intrarea costa in mod normal 12$, dar pentru membrii de echipaj doar 6$. Asa ca am pornit in cautarea piratilor cu o banderola rozalie la mana ce avea desenat un cap de schelet cu 2 sabii dedesubpt.

Muzeul este gazduit intr-o cladire pe 2 nivele reconstruita special in acest scop, in urma unor cercetari ce au durat 3 ani si a constructiei in sine ce a durat doar 10 luni. Managementul este canadian, iar la construirea acestui muzeu au luat parte multi localnici alaturi de o echipa din intreaga lume.

Ce m-a fascinat la acest muzeu este traseul propus care incepe printr-un port din secolul XVII reconstruit, alcatuit dintr-o corabie imensa si cladirile din zona unde aceasta ancoreaza. Se aud voci si zgomote care iti dau impresia ca esti acolo, in port, iar piratii tocmai au ancorat si petrec la taverna de peste drum, asa cum le este obiceiul dupa ce au capturat o prada bogata. Treci prin portul intunecat, iar apoi intinerarul continua chiar in interiorul vasului unde iti poti face o idee despre distributia incaperilor, prima dintre ele fiind chiar cea a tamplarului. Tamplarul reprezenta pe vremea aceea un personaj important deoarece pe langa indatoriile zilnice, era cel care ajuta la operarea membrilor de echipaj bolnavi, adica la taierea membrelor cangrenoase.

Alimentatia piratilor era alcatuita de cele mai multe ori din peste si alte vietati marine, dar in acelasi timp cresteau pe vas gaini, capre si alte animale domestice care le imbogateau dieta zilnica. De cele mai multe ori, apa era uitata, iar bautura principala era alcoolul. Si asta din simplul motiv ca piratii nu aveau alte ocupatii pe langa capturarea prazilor decat navigatul, petrecerile cu alcool si jocurile de noroc. Lucrurile s-au schimbat mult de atunci, aproape radical. Singurul lucru care ii leaga pe marinarii de azi si piratii de ieri, este poate doar alcoolul. Una din principalele modalitati de ati petrece timpul dupa o zi de munca.

Muzeul are o colectie vasta de reproduceri si poze cu pirati cautati si capturati, cu scene celebre ce sunt reproduse atat de real incat ramai cu senzatia ca le-ai trait pentru doar cateva minute. La fiecare pas te intampina cate o intrebare legata de viata piratilor si de istoria acestora la care trebuie sa raspunzi cu fals sau adevarat. Pentru a afla adevarul despre multe din legendele legate de pirati nu trebuie decat sa cauti raspunsul acoperit cu o bucata de piele neagra pentru a pastra misterul pana la sfarsit. Unele din adevarurile legate de pirati este ca intr-adevar corabiile acestora aveau un steag cu un cap de mort desenat, ca multi din capitani aveau cate un papagal ce ii insoteau in calatoriile peste mare, ca aveau un set de reguli pe care trebuiau sa le urmeze si ca fiecare primea un comision bine stabilit de la inceputul intrarii in serviciu. Cei mai multi dintre marinarii pirati aceptau acest stil de viata pentru ca era unul usor si comod: plecau in cautarea prazii si restul timpului leneveau si jucau jocuri de noroc sau priveau marea. Nimic altceva! Erau liberi si nu le pasa de nimeni!